Interviu realizat cu sprijinul 
O zi cu selecționerul echipei naționale de baschet a României este un privilegiu. Discuția începe calm în hotelul naționalei și continuă preț de câteva ore prin centrul Bucureștiului, prin mașină și prin trafic. Marcel Țenter este neschimbat. Are același aer elegant ca pe vremea când evolua ca jucător în Germania sau România. Vorba îi este domoală și energia pozitivă pe care o degajă o simți de la depărtare. Modul lui de a fi transmite profesionalism și foarte multă muncă. De altfel, fie vorba între noi, fața naționalei de baschet a României s-a schimbat mult în bine sub conducerea domnului Țenter. Înainte de toate, antrenorul nostru principal este un gentleman desăvârșit care oferă și primește respect. Dar să dăm drumul discuției, odată cu frappe-ul rece pe care îl aduce chelnărul.
Domnule Țenter, duminică trecută am fost foarte aproape de o mare victorie.
Nu este suficient să fii foarte aproape. Când joci cu o echipă mai valoroasă fiecare posesie are o importanţă deosebită. În special, în ultimele cinci minute se joacă totul. O echipă experimentată ştie să folosescă avantajul exact în momentele decisive, atunci când eziţi, nu eşti sigur de tine.
Israelul a lăsat următoare impresie… că este mult mai echilibrată emoţional. Nouă parcă ne-a fost teamă de succes. Aţi simţit acest lucru pe banca tehnică?
Nu am simţit neapărat în acest mod, dar este logic. Ei sunt foarte obişnuiţi cu meciurile de acest gen, la un nivel foarte înalt. Noi, dacă stăm şi calculăm câte meciuri am avut de mare valoare în ultimii zece ani, nu ştiu dacă putem să le numărăm pe degetele de la o mână. Nu avem experienţa jocurilor cu echipe de acest nivel. Aici este toată deosebirea. Dacă am juca de zece ori cu Israelul, vă asigur că nu am avea nici un fel de stres. Ar fi un meci normal şi s-ar desfăşura altfel. Un alt lucru pe care adversarii noştri l-au avut în plus a fost rotaţia mai echilibrată. Acest lucru i-a ajutat să aibă o exprimare mai clară în finalul jocului.
Am avut un avantaj al taliei. Sub panou începem să arătăm bine la acest capitol.
Am dominat la capitolul recuperări. Problema a fost că nu am putut converti recuperările ofensive în puncte. Am avut un avantaj al taliei şi trebuie să îl folosim mai eficient. Un alt capitol la care trebuie să fim atenţi este modul în care pierdem mingiile.
…echipa pe care o am în acest moment, este echipa ideală pentru mine.
Simţiţi că progresăm de la meci la meci?
Simt că progresăm, dar simt că este foarte mult loc de progresat. Trebuie să creştem în special în faza de apărare. Dacă vrem să câştigăm meciuri trebuie să ne ţinem adversarii sub 70 de puncte sau la această limită. Altfel ne va fi foarte greu. Ca să reuşim acest lucru, trebuie să reducem punctele pe care le primim într-un mod destul de naiv. Cut-uri, backdooruri, puncte primite din turnoveruri. Sunt lucruri pe care le putem corecta cu o concentrare mai mare şi cu o rotaţie mai bună în echipă. Neapărat va trebui să ne odihim oamenii de bază pentru că altfel nu vom rezista cinci meciuri la rând.
Aţi conturat lotul de jucători cu care veţi merge la EuroBasket?
Momentan mă concentrez să mă limitez la un lot de 14 jucători. În ultima zi în care va trebui să dăm listele de jucători către FIBA vom lua o decizie. Trebuie să fim atenţi şi să putem reacţiona la orice tip de surprize. Mi se derulează o tonă de scenarii în cap, însă sunt sigur că vom lua cele mai bune decizii. Deja avem un nucleu de 7-8 jucători la care nu ai cum să renunţi.
Dacă aţi avea posibilitatea să creaţi rapid un jucător pe care să îl dăruiţi naţionalei României de baschet, ce profil ar avea el…ar fi un shooter letal de la trei puncte, un pivot mobil, un conducător rapid şi echilibrat…?
Este foarte frumoasă întrebarea. Să ştiţi că echipa pe care o am în acest moment, este echipa ideală pentru mine. Nu mai am nevoie de nici un jucător. Aceştia sunt jucătorii perfecţi cu care trebuie să mergem şi cu care trebuie să arătăm că România are potenţial indiferent de problemele pe care le-a avut baschetul românesc până acum. Este un punct zero şi noi trebuie să profităm de el.
Ce le-aţi spus jucătorilor imediat după al doilea meci de pregătire cu Israelul?
Le-am spus că sunt mândru efortul lor, dar ca să câştigăm nu este suficient. Le-am spus că trebuie să fim atenţi la detalii.
Aţi primit multe telefoane după aceste meciuri?
Da, a sunat telefonul şi m-am bucurat. Este bine că arătăm că putem evolua cu echipe valoroase din Europa, dar nu voi fi mulţumit decât atunci când vom câştiga împotriva lor. Pentru mine nu este suficient să jucăm bine. Eu vreau să câştigăm. Doar atunci mă voi declara mulţumit!
Arena de Baschet a fost arhiplină. Credeţi că dacă naţionala noastră ar evolua împotriva unor echipe de calibru precum Lituania, Spania, Croaţia, Rusia, Serbia s-ar crea o mare emulaţie în jurul baschetului?
Cred că Bucureştiul ar merita o arenă de sport adevărată. Dacă în Bucureşti ar veni Lituania, cred că ar fi sala plină. Într-o capitală europeană ai nevoie şi de o echipă de top, altfel nu atragi lumea la sală. Sunt sigur că toată lumea din ţară ar veni să vadă Lituania la lucru. De la Satu Mare şi până la Constanţa.
Ar trebui să fie mai multe arene cum este cea de la Cluj în toată ţara. În al doilea rând, cred că jucând cu echipe de top toată lumea ar creşte. Noi, ca echipă naţională, am fi forţaţi să evoluăm la acel nivel şi am învăţa mult mai repede ce ne lipseşte.
Cred că prin acest eveniment, toţi factorii de decizie din această ţară vor vedea ce înseamnă baschetul la nivel de vârf.
Aţi avut o strategie interesantă şi curajoasă, pe care nu am văzut-o la alt selecţioner în România. Când aţi început perioada de pregătire, aţi convocat mai mulţi tineri jucători. Printre ei şi Dragoş Diculescu, component de bază al echipei Ştiinţa Bucureşti în Liga 1. Probabil pentru ei este un imbold şi un mesaj foarte clar: Dacă munceşti la antrenament, uşa naţionalei este deschisă pentru tine. Ce sfat aţi avea pentru cei tineri care vor să îmbrace tricoul naţionalei?
Le-aş spune să muncească pentru că, după cum văd, se poate. Lucrurile se întâmplă! Trebuie să crezi în steaua ta şi să ai speranţa că vei ajunge acolo. Eu acest lucru încerc să fac. Să dau această speranţă jucătorilor tineri, mai ales celor care merită să îi recompensez cu o convocare în lotul lărgit. Ei vor simţi pulsul lotului naţional, vor avea şansa de a lucra cu noi, iar noi îi vom cunoaşte mai bine. Mai departe ei devin modele pentru generaţiile lor. Cred că acest lucru îi va motiva pe toţi tinerii din baschetul românesc. Un jucător ca Dragoș Diculescu merită selecționat și de aceea l-am chemat la Cheile Grădiștei.
Specialiştii spun că EuroBasketul de la Cluj este cel mai mare eveniment pe care l-a organizat România în ultimii 30 de ani. Credeţi că va fi un restart pentru baschetul românesc, că vor apărea mai multe săli, că se vor face în ţară centre de excelenţă în baschet, că vor veni mai mulţi copii la baschet?
Ar trebui să fie un moment zero. Cred că prin acest eveniment, toţi factorii de decizie din această ţară vor vedea ce înseamnă baschetul la nivel de vârf. Nimic nu se poate face fără investiţii, fără o strategie pe termen lung. Dumneavoastră vorbiţi despre centre de excelenţă. Dar ele trebuie finanţate! Toate federaţiile de top din Europa au beneficiat de ajutoare din partea statului. Un eveniment de o asemenea anvergură ar trebui să fie un semn pentru autorităţi că şi noi putem ajunge acolo, dacă ar fi ajutat acest sport în această direcţie.
Oamenii aceştia au avut totuşi destinele unei ţări timp de 27 de ani. Din punctul meu de vedere au făcut foarte puţin pentru sport. Există nişte studii care spun că fiecare dolar investit în sport, economiseşte 3,32 de dolari investiţi în sănătate. Completez şi adaug un alt studiu dintr-o ţară nordică pe care l-am descoperit anul trecut la Valencia. Studiul respectiv demonstrează că investiţia în sport a dus la diminuarea aproape totală a delincvenţei juvenile. De asemenea, rata infracţionalităţii şi consumul de substanţe stupefiante a scăzut enorm. (N.A. mai multe detalii într-un articol viitor). În România, lucrurile nu prea s-au mişcat.
Nu cred că sunt eu în măsură să răspund. Eu simt că în foarte multe domenii s-ar putea face mai mult sau s-ar putea gândi lucrurile mai bine. Însă, de multe ori sunt foarte multe lucruri de rezolvat şi prioritizarea devine o problemă în sine. În orice caz dacă nu investeşti în sănătate şi în educaţie (consider sportul ca parte a procesului educativ) naţiunea suferă. Clar, noi suferim.
Vreau ca „Vulturii” să iasă victorioşi din sală şi vă asigur că atunci când vom ieşi aşa toată lumea va fi în jurul nostru aplaudând frenetic.
Simţiti o presiune mai mare pe umerii dumneavoastră pe măsură ce se apropie EuroBasketul?
O presiune este normal să existe pe umerii oricărui antrenor, dar nu resimt acum ceva exagerat. În fiecare zi mă gândesc la ce să facem ca mâine să fie o zi bună din punct de vedere al progresului.
Ce ne ziceţi despre stafful dumneavoastră?
Federaţia Română de Baschet a făcut eforturi foarte mari pentru a crea cele mai bune condiţii pentru campionatul european. Chiar merită mulţumirile noastre pentru că avem absolut tot ce ne trebuie. Din punct de vedere al staffului sunt fericit să lucrez cu oameni profesionişti şi dedicaţi. În fiecare zi este o plăcere să lucrez cu ei. Suntem o familie! Le mulţumesc şi lor pentru susţinere! Avem o echipă de preparatori fizici din Serbia, l-am adus şi pe Liviu Dumitru ca preparator fizic român pentru a învăţa. Pentru oamenii care vor să înveţe şi vor să muncească este loc întotdeauna.
Avem un consultant din Statele Unite – Scott Simpson, un staff medical – doctorul Răzvan Melinte, un maseur – Adrian Resteman, un maseur – Florin Niculae plus nişte voluntari la Cluj care vor fi alături de noi. Secundul meu este Milorad Perovic.
Ce mesaj aveţi pentru fanii de la Cluj, domnule Marcel Țenter?
La Cluj baschetul se mânâncă pe pâine. Mai bun baschet ca acum nu va mai fi niciodată la Cluj. Sper să fie mai bun, însă până acum sigur nu a fost. Îi aşteptăm pe toţi alături de noi la sală. Şi Clujul şi România merită un asemenea eveniment. Sper din tot sufletul să ne bucurăm de EuroBasket şi să ieşim cu capul sus. Sper să avem parte de încurajări frenetice! Trebuie să îi obişnuim pe suporteri cu victorii. Acestea aduc emulaţie, ele aduc oameni care abia aşteaptă să fie în sală să vadă la lucru învingători. Acest lucru îmi doresc să creăm în jurul „Vulturilor”. Vreau ca „Vulturii” să iasă victorioşi din sală şi vă asigur că atunci când vom ieşi aşa toată lumea va fi în jurul nostru aplaudând frenetic.
Cred că vizualizaţi mental acest lucru foarte des: prima victorie a naţionalei la EuroBasket. Cred că sunt acolo nişte emoţii nemărginite.
Dacă nu crezi în toată nebunia aceasta nu se va întâmpla nimic niciodată. Trebuie să crezi! Fiecare celulă din corpul tău trebuie să creadă că se va întâmpla.
Reuşiţi să transmiteţi acest lucru şi jucătorilor?
Avem discuţii colective, cu cât ne vom apropia de EuroBasket vor fi mai multe discuţii individuale. Aceasta este ideea pe care o propagăm în fiecare zi. Acest grup poate fi învingător doar dacă crede cu adevărat şi lucrează împreună în aceeaşi direcţie. Acesta este mesajul pe care îl transmitem mereu.
Mă uitam la Vlad Moldoveanu şi vedeam cât de bine absoarbe presiunea. Efectiv, îţi lasă senzaţia că adoră meciurile cu miză. Parcă se hrăneşte cu ele. Stăteam şi mă gândeam cât de sus am fi dacă am avea 7-8 jucători de acest calibru.
Vlad este un învingător, aceasta este prima condiţie! Doi, el este obişnuit cu meciurile de acest nivel pentru că a evoluat în Euroligă în meciuri foarte grele, cu nume mari. Cu cât eşti mai obişnuit cu acest nivel, cu atât îţi este mai uşor să absorbi această presiune.
Apropo… cine este căpitanul echipei la Cluj?
Căpitanul echipei este Andrei Mandache. El este liderul vocal, liderul care face mare risipă de energie în fiecare meci şi practic ne trage înainte. Sigur, Vlad este liderul nostru ca valoare. El este jucătorul nostru numărul unu. Însa am ales căpitan un jucător cu o mare energie pentru a fi motorul echipei!
Dacă am face un salt în timp peste 10 ani, ce credeți că vă veți aduce aminte din vara-toamna lui 2017?
Multe puncte vor fi de neuitat. În primul rând toată viața voi mulțumi că fizic pot fi prezent aici. Acest lucru nu îl voi uita niciodată. Mă consider absolut privilegiat să conduc România la EuroBasket.
Vă gândiți că ultima oară când România a fost la Campionatul European era în 1987?
Nu cred că este important să mă gândesc la asta. Important este să mă gândesc cum pot face România să presteze cel mai bun baschet. Nimic altceva nu mai contează.
Dumneavoastră puteți deveni un lider în acest context al campionatului european. Și mă refer la faptul că antrenorii din țară pot găsi în dumneavoastră un model, un sprijin în activitatea lor.
Am călătorit în țară și m-am întâlnit cu antrenori de juniori, cu jucători, cu oameni din baschet. Au fost foarte deschiși, au venit cu întrebări iar eu le-am oferit toată expertiza mea. Le-am spus absolut tot ce știu. Lucrurile acestea chiar dacă nu sunt popularizate, noi încercăm să le facem. Eforturile Federației Române de Baschet au fost direcționate în sprijinul antrenorilor români. Numărul meu de telefon este mereu la dispoziția colegilor mei. Eu îmi doresc să am în jurul meu cât mai mulți colegi bine pregătiți pe care să îi pot întreba orice nelămurire am. Networking-ul acesta al antrenorilor lipsește la ora actuală în România și este mare păcat pentru că doar așa putem progresa cu toții.
Aveți o satisfacție mare când il vedeți pe Kuti Nandor că a câștigat europeanul U20 și acum îl aveți și în lotul național. Dumneavoastră i-ați dat foarte multe minute și foarte multă încredere pe vremea când pregăteați U-BT Cluj-Napoca.
Este o bucurie mare când un jucător tânăr cu care ai avut șansa să lucrezi explodează și devine jucător de echipă națională. Nu este numai meritul meu. Este meritul tuturor celor care au lucrat cu el și care l-au promovat. Mulți oameni au investit în el, au avut grijă de el și l-au crescut. Este un câștig pentru națională și în viitor poate avea o foarte mare valoare. Poate fi un jucător complet pentru că înțelege jocul extraordinar de bine și posedă o calitate fizică rar întâlnită. Te poți baza pe el în apărare și începe să aibă încredere din ce în ce mai mare în aruncarea sa.
O ultimă întrebare. Ce vă doriți să se întâmple la Cluj?
V-am spus, eu îmi doresc ca nația aceasta română să fie mândră de naționala României de baschet. Acesta este singurul meu obiectiv. Nu știu ce se va întâmpla acolo, dar vreau când se va termina totul ca lumea să spună românii merită aplauzele noastre și ne bucurăm că am avut șansa să îi vedem.
Doamne ajută! Așa să fie!
Carte de vizită:
Nume: Marcel Dan Țenter
Data nașterii: 26.07.1969
Zodia: Leu
Locul nașterii: Satu Mare
Statut: căsătorit cu Isabelle
Primul antrenor: Gunter Maller a fost primul meu antrenor la Satu Mare. A fost o perioadă scurtă, dumnealui mi-a pus mingea în mână. Marte parte din juniorat l-am făcut cu domnul Feflea Ioan care a lucrat foarte mult timp cu mine şi care a investit foarte mult în mine.
Credite foto: Alina Cojocaru – Federația Română de Baschet
Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-l mai departe. Hai și tu în comunitatea DinVestiar. Mulţumim! PS: Acest articol este proprietatea DinVestiar și nu se poate prelua integral sau parțial fără acordul scris al publicației.
