Iubește baschetul și echipa națională așa cum rar mi-a fost dat să văd la vreun jucător din noua generație, iar când vorbește despre pasiunea sa ochii negrii îi strălucesc de bucurie. De fapt, toată fața îi este un zâmbet larg de fiecare dată când povestește cu detașarea unui adult toată experiența trăită în sport. Răspunsurile “curg” firesc ca Dunărea, iar interviul se “încinge” pe măsură ce puștiul plecat din Calafat să cucerească lumea se dezvăluie cititorilor. E perfect conștient că se află la început de drum și mustește de modestie și de bun-simt, chiar dacă mai toți ochii din baschet sunt ațintiți asupra lui. Cunoscătorii spun că este talentat, iar apropiații afirmă că este de-a dreptul special. Cum este de fapt Georgian Păun, unul dintre liderii noului val de baschetbaliști, veți afla în rândurile care urmează. Atenție, însă! Urmează o discuție de un ceas cu un jucător de mare perspectivă care posedă o suită de calități pe cale de dispariție în sportul românesc.
După un sezon bun la Pitești, te-ai transferat la Timișoara și ai reușit în acest an să devii campion național la categoria de vârstă sub 23 de ani. Cum ai caracteriza acest an competițional?
A fost un sezon reușit din acest punct de vedere. Sincer vă spun că nu mă așteptam să avem rezultate așa de bune cu echipa de juniori. Legat de prima formație, mi-aș fi dorit să evoluez mai mult la echipa mare, însă sper să se întâmple acest lucru din sezonul viitor.
La U23 ai fost unul dintre pilonii echipei…
Nu am avut o echipă cu o bancă foarte lungă, însă cred că dorința noastră a făcut diferența.
Simți o evoluție în jocul tău după transferul la BC Timișoara?
Da, simt că progresez. Iarna trecută a venit la echipă un antrenor secund care s-a ocupat foarte mult de noi, jucătorii mai tineri. Cei de la Timișoara chiar își dau interesul să construiască o echipă foarte puternică.
Vorbim de echipe mari, de transferuri. Spune-ne cum ai ajuns să practici acest sport?
Eram clasa a treia și profesorul Adrian Popa a venit la noi la școală. Îmi aduc aminte că era într-o toamnă și a selectat câțiva copii mai înalți. Dintre toți doar eu am rămas să practic. Am început antrenamentele și după cinci ani de jucat la Calafat, am fost transferat la Craiova. Acum, când privesc retrospectiv îmi dau seama cât de mult au contat părinții mei… Le mulțumesc că m-au sprijinit atât moral, cât și financiar. Am stat în Bănie un an și jumătate, apoi am plecat la Pitești….
Cum ai ajuns acolo?
La Craiova am avut niște meciuri amicale cu echipa din Pitești. Antrenorii de-acolo, Narcis Șufariu și Mihai Popescu, s-au interesat de mine. Au fost ceva tatonări, eu m-am consultat cu părinții… simțeam că la Pitești se poate face performanță. Așa am ajuns în Trivale și a urmat o perioadă frumoasă care a coincis cu primii trei ani de liceu.
Apoi?
Federația Română de Baschet a primit două burse de la un liceu din Florida pentru jucătorii tineri. Vlad Popovici și cu mine am fost selectați și am plecat în Statele Unite. Ce pot să vă spun este că nu a fost o experiență foarte plăcută, de aceea nici nu am rămas peste Ocean. M-am întors la Pitești, apoi am ajuns la Timișoara. Cam acesta ar fi traseul, în linii mari.
Crezi că a fost hazardul în acest caz? Dacă nu era baschet și nu era Adi Popa, putea să fie fotbal și echipa Metaloglobus, de exemplu?
De când eram mic mă jucam baschet cu băieții la bloc. Chiar am și niște poze în care eram îmbrăcat în echipamente de NBA, deși nu știam ce înseamnă. Cred că a fost o atracție și mi-a plăcut!
„Nu am să uit niciodată prima convocare la echipa națională”
Dacă ai da timpul înapoi și ar trebui să alegi alt sport în afară de baschet, pentru ce ai opta?
Cred că as alege handbalul. Dar nu m-aș vedea să practic alt sport. Baschetul este viața mea. Nu cred că aș putea să trăiesc făra baschet.
Îți mai amintești primul contact cu echipa națională?
După jumătate de sezon la Craiova am primit convocarea la echipa națională. Antrenor era domnul Gabriel Clapon. Am mers la Cernavodă și nu știam pe nimeni acolo. Toți erau familiarizați cu atmosfera echipei naționale, se cunoșteau de la turneele de minibaschet. Pentru mine fenomenul era abia la început. Am avut noroc, antrenorul m-a plăcut și așa am început să evoluez sub tricolor. Nu am să uit niciodată prima convocare la echipa națională. Aveam 13 ani!
Care este secretul să ajungi acolo?
Cred că foarte multă muncă. Trebuie să lucrezi extraordinar de mult și să îți dorești enorm să ai performanțe. În plus, să îți dai sufletul pe teren. Lucrurile acestea le am în cap tot timpul.
Îți propun acum un exercițiu de imaginație. Ești pentru o zi agent de jucători și trebuie să-l vinzi cât mai bine pe baschetbalistul Georgian Păun. Cum l-ai promova?
(râde cu poftă). Aș spune că Georgian Păun este un jucător foarte atletic, care are calități motrice foarte bune pe care și le pune în valoare. Este un jucător muncitor, care se află tot timpul în slujba echipei.
Ai vreun model anume de jucător pe care îl studiezi?
Ca român, jucătorul meu preferat este Cătălin Burlacu, chiar dacă nu este agreat de unele persoane. Vorbim de stilul de joc. Cred că a dovedit foarte multe și este un jucător complex. L-aș menționa și pe Dominque Archie, un sportiv exemplar de la care am învățat foarte mult.
Cum ai ordona următoarele calități: educație, credință și muncă.
Cred că toate cele trei enumerate anterior sunt interdependente. Fără educație, nu poți face nimic în viață. La fel și fără credință sau muncă. Dacă nu ești pozitiv, optimist, în sport nu poți face mare performanță. Sportivii de top au o mentalitate optimistă. Mereu vizualizează succesul și muncesc din greu. Deci, este dificl să le ordonezi. Ai nevoie de toate trei pentru a ajunge în vârf.
Ai vreun vis?
Îmi doresc foarte mult să am o carieră cât mai lungă, să fiu sănătos și să am o familie cât mai fericită. Orice sportiv își dorește acest ultim lucru și am să vă explic puțin. Viața de sportiv presupune multe sacrificii și la un moment dat simți nevoia de căldură.
“Ce se întâmplă în vestiar, rămâne în vestiar!”
Ai plecat de timpuriu de acasă. Ai resimțit despărțirea de familie?
Am o legătură specială cu familia mea și mi-a fost foarte greu să mă adaptez la început. Dar cu timpul m-am obișnuit. Acum nu cred că aș mai putea trăi fără cantonamente și fără această viață de sportiv.
Ce amintire specială ne poți dezvălui din vestiar?
Sunt o mulțime de momente plăcute petrecute acolo. De la glume și până la farse. Chiar discutam cu un antrenor și îmi povestea că din toată cariera sa, i-au rămas pe vecie întipărite în minte momentele petrecute în vestiar. Practic acolo se formează echipa… Cred că sloganul vostru este excelent. Ce se întâmplă în vestiar, rămâne în vestiar!
Ce obiectiv personal ai în această vară?
Sper să evoluez cât mai bine și să-mi ajut echipa. Vreau să fac o figură frumoasă și să demonstrez că merit să evoluez sub tricolor. Cred că vom fi foarte bine susținuți la Pitești. Oamenii de-acolo iubesc baschetul și cu siguranță vor fi aproape de noi.
Dacă ar trebui să adaugi o calitate jucătorului Georgian Păun. Care ar fi?
Am anumite slăbiciuni, ca orice jucător. Cred că ar trebui să lucrez mai mult la partea individuală. Așa că aș adăuga ceva tehnică în plus. Încerc să mă perfectionez permanent.
Ce sfat le-ai da puștilor care vor să devină jucători de baschet?
Le-aș spune copiilor să viseze cât mai mult! Orice puști cred că își dorește să ajungă în NBA. Cel puțin așa visam eu. La vârsta lor visul este foarte important. Să muncească și să viseze, acesta ar fi sfatul meu!
Un mesaj la final.
Aș mulțumi familiei și prietenilor pentru toată susținerea acordată. Înseamnă foarte mult pentru mine și mă determină să muncesc și mai mult. De asemenea, aș mulțumi fanilor din Timișoara care m-au primit cu foarte multă căldură, iar în final as încheia cu o invitație adresată tuturor piteștenilor de a fi alături de noi pe parcursul întregului Campionat European.
Georgian Păun despre Cupa României, primul trofeu de amploare pe care l-a cucerit:
“Când am câștigat Cupa României cu BCM U Pitești a fost un feeling extraordinar. Chiar dacă n-am contribuit prea mult, este o senzație unică să cucerești un trofeu!”
Despre echipa națională:
“De când m-am apucat de baschet, mama mi-a spus că își dorește să mă vadă evoluând în națională și să audă imnul. Acest lucru m-a motivat foarte mult să ajung la lot. Când auzi imnul este un sentiment aparte. Ai emoții, dar în același timp te mobilizezi să lupți mai tare.”
Hristu Șapera, antrenorul echipei naționale U20 a României despre Georgian Păun:
“Georgian este în primul rând un băiat cu foarte mult bun-simț și cu un caracter deosebit, foarte muncitor, care își dorește să joace baschet la un nivel înalt. În plus, este un jucător cu un potențial de creștere foarte mare și care are posibilitatea de a deveni următorul Virgil Căruțașu sau chiar mai mult de atât!”
Adrian Popa, primul antrenor al lui Georgian Păun despre fostul său elev:
“Îmi aduc aminte de Georgian Păun cu mare drag. Era în clasa a treia atunci când l-am selecționat pentru baschet. Construiam o grupă și aveam jucători mai mari de vârstă decât el. De la început i-a plăcut foarte mult acest sport și am remarcat la el o mobilitate fantastică. S-a integrat rapid și am simțit potențialul pe care îl avea. Tot timpul am fost convins că dacă se va lucra intens cu el va ajunge jucător. Mi-aș fi dorit să evolueze în străinătate, cred că ar fi progresat și mai mult. Ca baschetbalist are o constituție fizică foarte bună și un psihic pe măsură. Gândiți-vă cât suflet a pus în acest sport… Era un copil când a plecat din Calafat și-acum când mă uit la el nu-mi vine să cred că văd un bărbat matur. Însă îi transmit pe această cale că mai are mult de lucrat!”
Carte de vizită:
Nume: Georgian Victor Păun
Data nașterii: 10 aprilie 1994
Zodia: Berbec
Familie: o soră mai mică, Mirona Elena
Post pe care evoluează: extremă
Echipa pentru care evoluează: BC Timișoara
Număr pe tricou: 6
O galerie foto amplă cu jucătorul Georgian Păun poate fi vizualizată aici.
Credite foto: BC Timișoara
