O tara in care normalitatea va fi in curand de felul urmator. “Buna dimineata! Ce faci? Bine, am fost pana la DNA, in vizita, ca orice om normal!“
Bai baieti, treziti-va!
Romania nu e a voastra, dar din pacate nu este nici a noastra. Si de-asta vreau sa plec cat mai repede de-aici, sa va las cu plaiurile voastre minunate si cu fetele astea misto. Sa va las aici pana o sa va luati spaga intre voi ca sa aduceti bani la buget.
Nu vreau ca din munca mea progeniturile lui Ponta, Nastase, Rus, Cocos, Voiculescu sa traiasca. M-am saturat de primari de doi lei, de politicieni analfabeti, de experti in aparare facuti peste noapte, de formatori de opinie, de lingai, de toate speciile astea care au transformat Romania intr-un mediu toxic pentru multi dintre noi.
Si cel mai scarba imi este de asa-zisii intelectuali care au coalizat cu otrepele astea politice, de studentii care isi vand inteligenta unor nenorociti, de oameni de bine – expresia asta o urasc de moarte- la care ai avea pretentii, dar care nu sunt nimic altceva decat o gasca infecta de ciocoi. Si partea si mai mizerabila este ca toate speciile astea le gasesti peste tot. In mediul privat, la stat, in institutii, la televizor, printre colegi, in sport, in metrou, in trafic, la cafenea. O metastaza viscerala care s-a intins in ultimii 50 de ani.
Si m-as bucara ca tot mai multi oameni sa faca la fel ca fierarii aia betonisti si sa paraseasca Romania! Sa nu o mai aleaga! Sa plece in suflet cu toate bogatiile acestei tari si sa ii ajute pe altii.
“Nu toate gunoaiele se gasesc in tomberoane, cele mai multe sunt vii, si umbla pe strazi..”
Ieri imi scria un prieten: “jigodiile astea parvenite i-au gonit pe romani. Cine pleaca sa isi lase parintii si familia la greu? Nu este uman… In timp ce copiii politicienilor o duc bine pe iahturi prin Monaco sau pe aici prin Berlin, pe banii munciti pe branci ai parintilor mei, ai tai, ai generatiei noastre.. Cum zice Marin Preda: Nu toate gunoaiele se gasesc in tomberoane, cele mai multe sunt vii, si umbla pe strazi.. Iti promit ca in prima mea vacanta in tara, iesim sa spunem lucrurilor pe nume. Daca scapi din Romania, ma anunti unde iti gasesti pace, si ne intalnim la jumatea drumului!”
Cam asta este adevarul despre Romania spus succint si vazut prin ochii unui om plecat de-aici. Realitatea din strada este mai crunta. Oameni care n-au cum sa isi asigure un nivel minim de existenta, copii debusolati, batrani neputinciosi de care ar trebui sa ne fie rusine.
Picul ala de umanitate, ca tot ne batem noi cu pumnii in piept ca avem suflete rafinate, a disparut sub rotile Suv-urilor de pe Calea Victoriei… Romania asta scapata de sub control si ajunsa pe mainile unor ciocoi nu este pentru mine.
Si pentru asta eu n-am ales Romania! Si nu o aleg! Si nici nu o voi mai alege. Pentru ca speranta de schimbare este doar o fata Morgana, o iluzie mizera care nu face altceva decat sa dezamageasca si mai tare.
Mai mult de atat, nu vreau sa fiu partas acestui jaf ordinar si cimentat prin cadre legislative. Si nu accept nici lectii de capitalism si de democratie din partea unor neocomunisti. Solutia pentru noi era punctul 8 de la Timisoara. Astazi am fi avut o alta Romanie, insa comunistii de-atunci au fost si in spatele acelei miscari din ’89 pe care o numim in manualele de istorie “Revolutie!”.
Si lipsa de curaj si de asumare a responsabilitatii ma enerveaza si mai tare. Suntem niste lasi care n-au tupeu sa spuna lucrurilor pe nume. Pentru chestia asta eu n-am ales Romania! Si nu o aleg!
Nu am pretentia ca in alta parte ar fi mai bine, ca oamenii ar fi corecti si asa mai departe… Dar, macar te astepti de la bun inceput ca nu vei fi primit cu bratele deschise si ca vei fi privit ca un venetic, curva sau golan, dupa caz.
Credite foto: Vlad Ilas
