Ca antrenor s-ar putea sa nu ai mereu vestiarul de partea ta. De multe ori este posibil ca deciziile tale sa deranjeze, sa enerveze sau sa provoace nemultumiri in randurile jucatorilor. Depinde in mare masura si cu ce fel de sportivi interactionezi. Profesionistii in adevaratul sens al cuvantului inteleg ca antrenorul trebuie sa fie ascultat, indiferent de ineptiile pe care acesta le cere. Jocul, rezultatele si trofeele pana la urma ingroapa sau ridica in slavi orice tehnician . Si jucatorii mari stiu asta. Mai bine zis, simt asta.
Si acest lucru nu il spun eu, ci o zicea marele Jordan pe vremea cand imbraca echipamentul lui Chicago Bulls: “Indiferent cine ar fi antrenorul, datoria mea este sa-l ascult si sa joc. De-aia este el antrenor si eu jucator”.
O gandire foarte sanatoasa pe care, din pacate, nu multi sportivi din Romania o inteleg. De altfel, este si firesc. Intr-o tara lipsita de repere si valori, orice golanas cu ceva stofa de jucator se crede super star.
Cu aceasta problema se confrunta si acum Costel Galca la Steaua. Finetea lui nu poate fi inteleasa de oamenii din fenomen. Galca pentru multi este ca un extraterestru aterizat in Romania. Evita scandalurile, se exprima decent, transmite profesionalism, se imbraca frumos (alege costumul si nu treninungul de fas), nu intra in clinciuri cu nimeni. Decent, discret si preocupat de propria munca. Din pacate nu-l cunosc personal pe Costel Galca, insa imaginea lui este una impecabila. Cei zece ani petrecuti in Spania se vad cu varf si indesat in comportamentul pe care il afiseaza.
Sunt sigur ca tehnicianul Stelei mai are multe de invatat pana va deprinde tainele meseriei de antrenor, insa pentru toate exista un inceput.
Ce m-a surprins placut a fost cu totul alteceva. Colegii de echipa nu l-au uitat pe Costel Galca. Imediat ce antrenorul ros-albastrilor a intrat in conflict deschis cu Alex Bourceanu, fostii colegi de vestiar ai lui Galca au luat atitudine. Didi Prodan a fost cel mai transant si i-a amintit lui Bourceanu ca in istoria Stelei sunt patru nume mari de jucatori care au evoluat pe postul de mijlocas central: Loti Boloni, Tudorel Stoica, Costel Galca si Ilie Stan.
M-am bucurat teribil ca, in sfarsit, cineva indreptatit ia atitudine si il pune la punct pe un Bourceanu transformat teribil dupa revenirea din Turcia.
M-am bucurat si mai tare ca imaginea buna pe care o afiseaza Costel Galca nu este una de carton. Faptul ca vestiarul il iubeste, si aici ma refer la fostii colegi de generatie, spune foarte multe despre un antrenor care n-a fost sprijinit asa cum merita.
