Acum două zile scriam că patronii din România, în mare măsură, au aceeași școală și au terminat în aceeași promoție. Se copiază unii după alții și, în afara puștilor din IT care vin cu un suflu nou de peste Ocean, parcă se încăpățânează să ne demonstreze că anii petrecuți în comunism și-au pus amprenta asupra noastră ca națiune pe vecie. De aceea nici nu o să vedeți bugete de marketing generoase, de-aia nu o să vedeți strategii de PR atent conturare. Totul se face pompieristic, mai da un unul în sfat din stânga, mai vine unul cu o idee din dreapta, mai are vreun directoraș o amantă care a studiat PR-ul și trebuie să o angajeze pe undeva și îi revine departamentul de marketing și comunicare. Povestea merge mai departe. Sistemul funcționează. Și asta se vede cum.
Cel mai recent exemplu vine de la FCSB, echipa de fotbal cu cel mai mare buget din România. Vorba fie între noi, domnul G a investit, dar a și scos pe măsură. Și ca să ne demonstreze că n-are nici o expertiză în zona de business, citesc azi că Filipe Teixiera, cel mai bun jucător al echipei, este pe picior de plecare. Înțeleg că are 37 de ani și că pentru sport este o vârstă înainte. Știu, de asemenea, că imediat vor sări din spatele tastaturii atotștiutorii care n-au petrecut în viața lor nici măcar o oră de sport pe teren și vor spune că e bătrân, expirat, depășit. Dar nu pe teren, domnilor! Din contră, acolo depășește el în mare viteză câte 2-3 jucători, în ciuda celor 37 de „căluți” adunați. Și mai adaug ceva: Jocelyn Angloma, un fundaș dreapta născut pe 7 august 1965, juca pe la 37 de ani pentru Valencia de mânca pământul. Dacă nu mă înșel, Angloma cred că a evoluat până la 42 de ani când s-a decis să agațe ghetele în cui. Nu mai adaug că în carieră a jucat în 3 finale de Champions League. În ’92-’93 cucerea trofeul cu Olympique Marseille, iar cu Valencia mai evolua în două finale consecutive împotriva lui Real Madrid (2000) și Bayern Munchen (2001). Printre echipele pentru care a evoluat, în destinul lui Angloma se regăsesc Paris Saint-Germain, Marseille, Inter, Valencia.
Revin la FCSB, Texeira și patronii din România. Texeira a fost decisiv în multe meciuri pentru echipa roș-albastră. Chiar dacă nu a marcat sau nu a pasat decisiv în fiecare joc, portughezul a adus în joc multă luciditate, calm, execuție, ruperi de ritm, driblinguri reușite, ocazii de poartă. Adică exact ingredientele alea care plac și pe care jucătorii român nu le au. Evident toate astea costă, iar lusitanul trecut și el în viața asta pe la Paris Saint-Germain (cine știe or fi pus medicii de-acolo vreo pilulă efervescentă în pahar?! ) speculează la maxim forma bună pe care o are de vreo cinci sezoane. Gigi nu vrea să plătească și exemplul pe care el îl dă este următorul: nu mă interesează cât de bun ești, eu nu încurajez performanța și nu motivez cei mai buni angajați. Eu fac totul după bunul meu plac…
Și chestia asta se vede atât în rezultate, cât și în politica haotică a clubului din Berceni. Dar despre asta vom vorbi altă dată.
