Stiu ca imi citesti blogul. Si pentru asta am sa te torturez cat mai des cu cele mai alese cuvinte ratacite prin vestiarul inimii. Voi cauta mereu chimia dintre fraze, asa cum am cautat mereu chimia dintre noi pierduti pe aleile parcului. Iar tu iti vei reaminti toate astea si zeci de senzatii amestecate vor izbucni in toata fiinta ta ca un curcubeu. Probabil te vei intreba din nou daca esti suficient de frumoasa, daca parul iti sta bine sau daca balerinii se potrivesc cu blugii albastri.

Nu stiu daca tu iti mai aduci aminte noptile alea in care te trezeai la 3-4 dimineata pentru a privi cerul. Vederea ti-era clara, stelele ti se pareau mai mari si mai multe. Si le priveai ore in sir, incercand sa decodezi ceva din mirificul divin creat de Univers.