N-am idee cine e Alex Puica. O inventie a vreunui trust, o strategie de PR nereusita sau pur si simplu un om putin creativ. N-am …

Daca as putea da timpul inapoi una dintre secventele pe care as vrea sa le traiesc ar fi un Revelion de poveste din anii ’70. …

Daca in urma Revolutiei de-acum 24 de ani, s-ar fi aplicat Punctul 8 de la Timisoara, astazi foarte multi dintre cei care “o ard” pe facebook …

O fac cu delicatete. Cu grija si cu suport moral. Cu bun-simt si cu decenta . Dupa ce si-au daruit cele doua cuvinte, iubitii inchid un capitol, pastrand in suflet doar clipele superbe. Fara resentimente si alte frustrari. Merg mai departe firesc, cu seninatatea omului intelept si bogat spiritual. Cu o experienta de neuitat in cufarul existentei, cu povesti cat pentru multe primaveri cu tei infloriti […]

Aseara am facut un dus rece. Atat de rece, incat mi-a inghetat sufletul. Probabil la fel au simtit si cei 2800 de fani din tribune. Asta nu inseamna ca acum trebuie sa picam in butoiul cu melancolie. Nici noi, nici jucatorii, nici antrenorii. Nu de alta, dar nu ne-ar mai scoate de-acolo nimeni. Cred ca o analiza ar fi cea mai indicata. Una colectiva si una individuala, apoi inapoi la antrenament. In vestiar… acolo se caleste valoarea, pe bune si fara interventii. Examenele importante se dau afara… iar noi din pacate suntem corigenti. Nu doar in sport, ci si politic sau economic.

Cum ar zice Andi Moisescu troleu’ 69, pozitia 69 sau vara lu’ 69 ?! Nu stim nici noi, dar suna bine pentru un titlu care atrage. Ca doar asa si-a inceput cariera personajul amintit anterior, devenit intre timp star tv si mai nou idolul studentilor de la jurnalism. Spun asta, pentru ca saptamana trecuta Andi Moisescu a reusit sa umple pana la refuz Amfiteatrul R3 de la Chimie cu studenti dornici sa il asculte. Prezenta sa la “Serile FJSC”, eveniment organizat de fostul meu profesor Antonio Momoc, a atras ca un magnet studentii mai ceva ca oricare examen sau profesor.

Pentru multi, Giorgiu Horatiu “Bigu” este un antrenor de referinta si un fost jucator de baschet care incanta tribunele.

Mai mereu de 8 octombrie am scris cate un articol pentru aniversarea bunilor mei prieteni Valy Serbanescu si Mihai Nedelcu. Doi oameni pe care i-am cunoscut in etape diferite ale vietii mele, dar cu o insemnatate aparte pentru mine si pentru destinul meu. An de an am incercat sa transmit cate ceva si de multe ori am constatat ca n-au putere cuvintele sa exprime tot cumulul ala de trairi si amintiri pe care le-am trecut impreuna.

Recent am fost in Bulgaria. Pentru a zecea oara cred… o tara frumoasa, cu un relief muntos, superb, cu oameni saraci, dar daca stii sa le iei partile frumoase vei descoperi niste oameni minunati. N-am avut nici un fel de probleme, nici cu politia si nici cu indicatoarele. Partea buna este ca acum sunt scrise si cu grafie latina, nu numai cu alfabetul lor cirilic, unde “B” e “V” si tot asa.. dar nu despre asta vreau sa scriu acum. In timp ce traversam de la nord la sud tara vecina ma gandeam ca noi avem niste mari stereotipuri, ca gandim urat despre altii, ca judecam fara sa cunoastem, ca nu facem nimic pentru a ne dezvolta impreuna cu cei din jurul nostru. Inclusiv pe plan sportiv.

Cu Alex Danila am impartit multi ani vestiarul. Si multe momente, amintiri si anii de liceu. Mai mult de atat, am inceput amandoi sa practicam baschetul in aceeasi zi, 21 septembrie 1997 (asta in caz ca ai uitat Alex!). Acelasi neobosit Giorgiu Horatiu “Bigu” ne-a format pe amandoi si cred ca si-a pus amprenta cu varf si indesat asupra noastra. Am gustat impreuna succesul, intr-o echipa frumoasa, in care Alex Danila stralucea.