Sa scriu despre Dado Arnautovic la trecut este foarte greu. Cuvintele sa insira parca fara nici o noima. Astazi, Vladimir Dado Arnautovic ar fi implinit 44 de ani. Mi-am adus aminte de acest lucru datorita unei postari pe facebook a lui Dragos Patraru. M-am oprit si m-am gandit la antrenorul de numele caruia se leaga o poveste minunata din vestiarul inimii.
Articolul scris de Dragos Patraru poate fi citit aici si vi-l recomand cu mare caldura. Se vede sau, mai bine zis, se simte ca ploiestenii l-au iubit mult pe Dado. De altfel e si firesc sa fie asa. In viata lucrurile merg pe principiul actiunii si reactiunii. Ce dai, aia primesti. Iar Dado Arnautovic a dat mult atat pentru Ploiesti, cat si pentru Romania.
Nu vreau sa intru in detalii si sa povestesc prea multe despre Dado. Am povestile mele si discutile pe care le-am purtat, cu siguranta infinit mai putine fata de cele pe care le au avut cei care au format Asesoftul. Si ma refer aici in principal la cei din stafful tehnic, la Ionut Georgescu (actual manager Steaua CSM Exim Bank), la Sorin Hartman (fostul secund al Asesoftului) si o lista lunga de alti oameni. Dar mi-e greu, teribil de greu, sa desfac cufarul amintirilor si sa-l gasesc acolo pe Dado.
Ce vreau sa transmit este cu totul altceva. Faptul ca Asesoftul a diparut, iar Dado s-a stins mult prea repede nu trebuie sa omoare si baschetul.
De altfel baschetul merge inainte, asa cum poate el… insa, datoria imensa a noastra este sa ii pretuim pe toti cei care au aruncat o caramida la baza panoului.
Iar una dintre miscarile pe care trebuie sa le facem rapid este sa redenumim Sala Sporturilor Olimpia din Ploiesti in Sala Sporturilor Vladimir Arnautovic.
Si imi rasuna in cap intrebarea asta: Cand vom avea Sala Sporturilor Vladimir Arnautovic in Ploiesti?
