Cum ar zice Andi Moisescu troleu’ 69, pozitia 69 sau vara lu’ 69 ?! Nu stim nici noi, dar suna bine pentru un titlu care atrage. Ca doar asa si-a inceput cariera personajul amintit anterior, devenit intre timp star tv si mai nou idolul studentilor de la jurnalism. Spun asta, pentru ca saptamana trecuta Andi Moisescu a reusit sa umple pana la refuz Amfiteatrul R3 de la Chimie cu studenti dornici sa il asculte. Prezenta sa la “Serile FJSC”, eveniment organizat de fostul meu profesor Antonio Momoc, a atras ca un magnet studentii mai ceva ca oricare examen sau profesor.
Si pe buna dreptate, pustii de la fosta Stefan Gheorghiu au de ce sa-l placa pe carismaticul Andi Moisescu. Daca il asculti cum vorbeste pe fostul dj pro fm si ai o grila de selectie in cap, poti receptiona rapid niste sfaturi de bun-simt care iti vor prinde mai mult decat bine, in goana lui ‘nu mai e timp’. Cam the main idea aceasta a si fost. Sa-ti investesti cu cap timpul… si cu cat iti dai seama ca timpul este cea mai importanta resursa, cu atat iti va fi mai bine.
Provocarile ti se infatiseaza oricum, doar de tine depinde cum le abordezi. Si daca o faci fara presiune, poarta spre succes ti se deschide larg. Cumpatat si modest, fostul om de radio a mai scos o idee buna. Ca trebuie sa ai masura. Cu alte cuvinte, sa fii echilibrat, sa nu judeci prea aspru sau sa dai rezolutii transante. Nu castigi nimic, poate doar antipatia, intr-un moment in care ai nevoie de succes.
De multe ori am simtit PR-ul lui Andi Moisescu (lucru confirmat si de Toni in articolul acesta), dar nu despre asta scriu acum. Ma intorc la lucrurile bune spuse de el: ca nu este cu nimic mai presus, doar ca are ceva experienta in spate… ca a cazut de cateva ori serios, dar exact cand credea ca totul este pierdut si-a gasit calea. Ca a citit enorm, ca e discret in anumite privinte, ca a muncit din greu.
Si chiar cred toate astea. Pare exact genul de om care a acumulat. Cred ca acest cuvant l-ar defini cel mai bine pe Andi Moisescu. Dar, cum nu-l cunosc indeajuns de bine, ma opresc aici cu aprecierile si las locul unor aminitiri sa se desfasoare… gandul deja imi zboara la prietena mea din facultate, Lavinia, la experientele petrecute impreuna pe holurile FJSC-ului, la examenul meu de admitere si la reintalnirea cu ea dupa sase ani de pauza, exact la prelegerea sustinuta de Andi Moisescu. Si pret de doua ore am fost iar studenti. Amandoi, impreuna, unul langa altul, dar de data aceasta fara a sharui emotii. Doar constatam ca amfiteatrul R3 de la Chimie e mai full ca niciodata si ca inocenta se citeste pe chipuri…
M-as bucura enorm, daca acesti colegi mai tineri (n-am idee cum sa-i numesc altfel!!) au plecat acasa cu unele din ideile de mai sus in cap, nu doar cu entuziasmul intalnirii si al mirajului TV-ului… succesul le-ar fi garantat, mai devreme sau mai tarziu.
Credite foto: Cezar Bute
