La o simpla tastare pe google a numelui Constantin Caliman apar 33,700 de articole despre directorul adjunct al Federatiei Sportului Scolar si Universitar (FSSU). Multe dintre ele se refera insa la perioada in care Constantin Caliman era directorul general al clubului CSM Bucuresti. Ce nu apare pe net este cu totul altceva. Constantin Caliman este unul dintre actorii importanti din lumea sportului din Romania. Cu puternice conexiuni in domeniu, Caliman este un personaj cu un discurs consistent, bine inchegat. Abil ca un om politic, Constantin Caliman nu se sfieste sa spuna lucrurilor pe nume, chiar daca raspunde cu mult tact intrebarilor incomode.
Recunosc ca pentru mine a fost o surpriza placuta sa stau de vorba cu Constatin Caliman si sa realizez acest interviu. Promit ca acest dialog va continua intr-o serie viitoare.
Mai exista Cluburi Sportive Scolare, domnule Caliman?
Exista cate un Club Sportiv Scolar in fiecare judet, iar in Bucuresti exista sapte structuri de invatamant cu acest profil.
Copiii trebuie sa plateasca acolo pentru a face sport de performanta?
Nu, nu trebuie sa plateasca. Incercam din septembrie sa identificam ce ramuri de sport avem la nivelul de Club Sportiv Scolar si sa le sincronizam cu ce exista la Cluburile Sportive Universitare. In momentul de fata sunt cateva anacronisme. De exemplu, la Vaslui avem un numar de ramuri de sport care nu se regasesc si la Cluburile Sportive Universitare. Vreau sa facem o strategie nationala, ca pe o anumita zona geografica sa existe o logica. Asta este marea problema acum.
Va sprijina federatiile de specialitate din tara? Senzatia din exterior este urmatoarea: Ministerul Educatiei cu Ministerul Sportului si cu federatiile nu colaboareaza. Ba mai mult, parca isi pun bete in roate.
In Romania, de 26 de ani, s-a rasturnat piramida asta a sportului care a fost functionala si fiecare a interpretat cum a dorit prevederiile legii 69. Din punctul meu de vedere, cea mai mare problema acum este lipsa unei strategii nationale de dezvoltare a sportului. Aceasta strategie trebuie asumata de Parlament si trebuie sa fie pe o perioada de 4-5 cicluri olimpice, astfel incat oricine ar veni la guvernare sa o respecte.
De ce in 27 de ani de la Revolutie, nici un lider nu a pus problema unei strategii nationale pentru sport. Nici un om politic, nici un presedinte de federatie, nici un ministru sau investitor nu a deschis acest subiect. De ce?
Aceasta lipsa de strategie despre care vorbiti dumneavoastra a facut ca in 2016 sa fim in criza. Traim intr-un cerc vicios. Daca vorbim despre sport, trebuie sa vorbim despre un produs vandabil. Noi traim din rezultatele din anii precedenti si ma refer la cele inregistrare pana in anii ’89. Apoi a fost o inertie pana in 2004, dupa care a inceput regresul. Acum ne confruntam cu o mare problema: un numar foarte mic de practicanti, dintr-o baza foarte mare de selectie. Practic, noi facem sport cu cei care vin, nu cu cei pe care ar trebui sa ii selectionam si sa dea valoare.
Ideea mea este in felul urmator: daca la 3,2 milioane de elevi, ai 12.203 sportivi legitimati inseamna ca noi avem o mare problema.
Cercul vicios despre care aminteam e urmatorul: calitatea spectacolului sportiv este de multe ori deplorabila. De ce? Pentru ca actorii sunt nepregatiti. Avand o calitate a jocului diluata nu o sa ai niciodata posibilitatea sa atragi sponsori, sa fii transmis de televiziune, sa creezi imagine. Salile si arenele sportive vor ramane goale. Fiind goale, nu reprezinta nici un interes pentru zona de business. Asa se inchide cercul.
De ce in 26 de ani nu am fost in stare sa cream o lege a sponsorizarii atractiva?
Legea sponsorizarii nu exista. Iar prevederea din codul fiscal…
De ce nu exista?
Pentru ca nu se vrea. Cred ca tot regresul sportului romanesc rezida din proasta organizarea si din cauza lipsei unei strategii. Din cauza faptului ca sportul nu este o politica de stat in Romania si nu este o prioritate. Prevederea din codul fiscal cu 20% din impozitul pe profit, dar nu mai mult de 5 la mie din cifra de afaceri este o mare prostie. Cum spuneati si dumneavoastra, pentru sponsor nu este motivant sa vina. Pentru a rupe acest cerc vicios este nevoia ca statul roman sa intervina. Eu personal militez pentru 1% din PIB pentru sport, astfel incat de la 1 septembrie acest sistem sa fie restartat. Din cei 3,2 milioane de elevi sa avem cel putin 2,8 milioane de sportivi care sa practice in mod continuu si sustinut sportul.
Cum ati creste dumneavoastra de la 12.203 sportivi la 2,8 milioane?
Foarte simplu. Vehiculul spre normalitate este Asociatia Sportiva Scoalara. In momentul in care va fi finantata, vom avea campionate nationale scoale pe ramura de sport in parteneriat cu federatiile sportive. Daca vom avea Asociatie Sportiva Scolara la fiecare unitate de invatamant, vom avea si echipe.
Sportul are acum 0,05% din PIB. Credeti ca ii veti convinge pe cei de la guvernare sa aloce 1 % ? Noi avem probleme cu spitatele…mor oamenii cu infectii luate in spital, n-avem o autostrada spre vest, n-avem strazi…
Probleme sunt peste tot in Romania, dar daca ne uitam la procentul dat prin lege educatiei, de 5 % , dar nu ajunge niciodata mai mult de 3,3%- 3,4%.
Noi trebuie sa ne setam sportul prioritate nationala! Alaturi de cultura, sportul ar trebui sa fie unul dintre cei mai puternici ambasadori ai Romaniei in exterior. Sa dezvoltam sportul in scoala, in asa fel incat sa se dezvolte si alte subdomenii aferene sportului. Incet-incet sa transferam printr-o lege desteapta a sponsorizarii efortul financiar de pe umerii statului, pe umerii privatului. Dar pana acolo avem nevoie sa avansam.
Nu credeti ca ar fi oportun ca aceasta lege a sponsorizarii, regandita, sa apara acum?Legea sponsorizarii in Romania pentru a fi functionala in Romania ar trebui sa sune in felul urmator: 30% din impozitul pe profit anual, fara nici o alta bariera. Dar in momentul in care cineva sponsorizeaza cu acest 30%, da-i, domnule, o deducere fiscala, ca sa fie motivant.
Haideti sa ne gandim la o cota de TVA redusa la investitii in infrastructura sportiva, la achizitia de echipament etc. Sunt foarte multe idei. Acestea nu le-am inventat eu.
Avem specialisti de calibru. Economisti, juristi, oameni din sport. De 26 de ani nu reusim sa facem nimic…
Problema este foarte simpla. Toate federatiile practica o politica a lor, in loc sa ne adunam la masa.
Pe romaneste spus, fac jocurile cuiva?
Exact. Nu se gandesc pe viitor, isi urmaresc un interes pe termen foarte scurt. De asemenea, sunt federatii de jocuri sportive in alte state care duduie ca activitate. Au un numar foarte mare de practicanti. Si va dau un exemplu: voleiul. Este unul dintre cele mai practicate sporturi la nivel mondial. In Romania avem 3000 – 4000 de legitimati, lucru care este strigator la cer! Fara politici de marketing si fara alte lucruri. Intamplarea face sa apara in Romania Cupa Challenge la fete. Dar asta a fost o nebunie ca s-a investit undeva si s-a vrut performanta.
Cand am ajuns la CSM Bucuresti erau 67 de copii legitimati, cand am plecat erau 7500.
Ati adus vorba de Cupa Challenge. Povestiti-ne putin de perioada CSM Bucuresti. Aveti motive sa fiti mandru de ce ati realizat acolo ca manager.
Sunt rezultate extraordinare! Din iulie 2013 cand am fost detasat la CSM Bucuresti pana acum s-au intamplat urmatoarele lucruri:
- Politica de marketing. 2. Dezvoltarea unui centru de copii si juniori. 3. Obtinerea de rezultate sportive astfel incat finantarea sa se justifice.
Cand am ajuns la CSM Bucuresti erau 67 de copii legitimati, cand am plecat erau 7500.
Rezultatele de la handbal si de la volei nu au fost intamplatoare. A fost o munca titanica de doi ani si s-a ajuns la aceste performante superbe.
Cineva totusi a luat cireasa de pe tort…. Recunosc ca daca as fi in locul dumneavoastra, lucrul acesta m-ar deranja foarte tare.
Si ce am rezolva? Orgoliile nu isi au rostul. Cert este ca momentul in care am hotarat sa imi dau demisia au fost niste discutii legate de faptul ca solicitam buget prea mare si nimeni din Primarie nu credea ideile astea ca vom castiga o cupa europeana. Fiind singur la caruta, am obosit. Atunci am facut un compromis. Eu mi-am dat demisia, ei au continuat finantarea clubului. Intamplator au venit si rezultatele.
Credeti ca Primaria sau domnul Luca, presedintele clubului, credeti ca au speculat la maximum acest moment (castigarea Champions League) ? N-am vazut prin oras nici un tricou cu Cristina Varzaru, n-am vazut nici o prezentare de moda cu handbalistele astea frumoase de la CSM. Ma refer la lucruri perfect normale in marketingul sportiv din secolul acesta…
N-au facut nimic din pacate si asta este o mare problema!
Am bagat bani, dar nu suntem in stare sa producem…
Da, din cauza aceasta nici nu vor mai avea sponsori. Inteleg ca singurul sponsor pe care il mai au este Electromontajul pe care eu l-am adus ca sponsor. Au venit cu 400.000 de euro.
A fost un tun mare acela pe care l-ati reusit. A vuit toata presa.
Da, va multumesc pentru apreciere. Rervin la ce spuneam. Dupa castigarea Champions League si a Cupei Challenge la volei cred ca ar fi trebuit sa faca multe lucruri pe marketing. Mai este o problema. CSM-ului, din pacate, ii este foarte greu sa se impuna in Bucuresti, intrucat exista cluburile istorice: Steaua, Dinamo, Rapid etc. Daca nu fac nimic pe marketing, este normal ca nu vor creste ca vizibilitate si ca vanzari. Este foarte greu. Nu au o sala, nu au infrastructura. Asta este cea mai mare problema.
„Domnu’ Caliman, pai eu am mandat pana in 2016. Mie sa imi faci o strategie pe doi ani, nu pe zece.”
Personal, cred ca nu au oameni pregatiti si dedicati…
Exista si un vid din acest punct de vedere. Am sa va redau o poveste amuzanta. In 2013 am inceput sa conturez o strategie a CSM-ului pe o perioada de zece ani si cand a venit vorba sa o aprobe Consiliul General, unul dintre consilierii generali mi-a zis asa: „Domnu’ Caliman, pai eu am mandat pana in 2016. Mie sa imi faci o strategie pe doi ani, nu pe zece.” Cu asta am cam spus totul.
DESPRE FEDERATIA SPORTULUI SCOLAR SI UNIVERSITAR (FSSU)
Ce ne spuneti despe FSSU?
Este o institutie publica aflata in subordinea MECTS (Ministerul Educatiei). A functionat sub o forma asociativa pana in 2007, dupa care a fost dezvoltata ca o institutie publica. Este intr-o organizare sanatoasa. Ne ocupam de sportul scolar si de sportul universitar. Masa critica este de vreo 4 milioane de suflete (elevi si studenti). Din pacate, numarul de practicanti este foarte redus.
Cati practicanti sunt?
12.203 plus 2500 in mediul universitar. Iesim pe la un 14.000.
La gimnaziada am luat 31 de medalii. Foarte multe de argint, cateva de aur.
Va sprijina lumea, domnule Caliman? Ma refer la profesori, la rectori etc.
Este foarte greu. Autonomia universitara este foarte prost inteleasa. Am intalnit rectori care iubesc sportul, care au fonduri, dar care nu au parghii sa investeasca in sport pentru ca legislatia nu le permite sa investeasca in sport. Aceasta este mare drama.
La nivel de unitati de invatamant sunt oameni mai mult sau mai putin implicati. Aceasta neimplicare se reflecta in numarul mic de practicanti si in rezultatele slabe pe care le avem. Daca, de exemplu, am implementa niste masuri in ARACIP si ARACIS, iar finantarea sa fie acordata si pe baza numarului de sportiv de legitimati si a rezultatelor obtinute in anul precedent, atunci am avea o parghie. Deocamdata nu avem asa ceva.
Care sunt cele mai mari probleme cu care va confruntati aici la FSSU?
Cea mai mare problema este proasta organizare a sistemului. Cu unele federatii sportive dialogam foarte bine si gandim proiecte comune. De exemplu cu fotbalul, cu baschetul, cu handbalul, sunt federatii care gandesc politici de dezvoltare. Sunt alte federatii cu care nu avem nici un fel de comunicare, oricat ne-am stradui. Si asta este o mare problema.
Cum vi se pare legea aceasta a sportului?
Sper ca acest pachet de propuneri sa nu treaca si sa nu fie aprobat. Sunt curios ce vom reusi sa facem cu Alianta nationala pentru dezvoltarea industriei sportului pentru ca zilele acestea vom mandata o delegatie care se va intalni cu premierul Romaniei. Sa vedem unde ajungem…
– VA URMA-
Credite foto: Sabin Malisevschi
