Pe Mihai Silvasan l-am cunoscut intr-o vara, in Gara de Nord. Nu-mi aduc aminte daca era vara lui 2003 sau cea a lui 2004. Silvasan avea o geanta uriasa pe umar si purta pantaloni trei sferturi cu un tricou deschis la culoare. Era cald, teribil de cald, intr-o zi de sambata in care nu iti venea sa iesi in arsita de-afara.
Nu il stiam. Auzisem de el si numele lui se confunda cu cel al unui fotbalist celebru din acea perioada. Cristian Silvasan facea furori si invartea multi bani pentru acele vremuri tot in Transilvania. Era atacant la echipa de fotbal Poli Timisoara.
Cu Mihai Silvasan, baschetbalistul, fusesem coleg de generatie, insa fara sa ne intalnim pe parchet. Probabil, la juniori, Silva s-a duelat de cateva ori cu mult mai talentatii mei colegi, Andrei Badila, Radu Costea, Marian Minea si multi altii. Noi nu ne stiam.
Ne-am intalnit in Gara de Nord, in fata Mc-ului. Levi Szijarto ne-a facut prezentarile si atunci am intrebat: “Silvasan de la Poli? Nu, de la Cluj.”
Asa l-am cunoscut pe Silvasan. In Gara de Nord, dupa o actiune a echipei nationale. Baietii erau rupti de oboseala si asteptau trenul Intercity spre Cluj. Era cald.
Anii au trecut, iar aparitiile lui Mihai Silvasan pe prima scena a baschetului s-au adunat ca margelele pe sirag.
Nu mi-a fost simpatic niciodata. Mi s-a parut un tip greoi, asezat, tipic ardelean. Calm, calculat, nu foarte sociabil. Departe de starurile pe care marketingul ti le intipareste in minte si in suflet.
Mihai Silvasan era insa un profesionist. Isi vedea de treaba lui fara sa se abata de la drumul pe care il avea trasat, cine stie de cine.
Usor-usor, lunetistul Clujului si-a consolidat locul in echipa si a devenit un simbol pentru alb-negrii. A fost mult timp curtat de echipe puternice si umbla vorba prin targ ca prin 2007-2008, presedintele Asesoftului din acea perioada, Alexandru Iacobescu, l-ar fi ademenit cu multi bani ca sa schimbe Clujul pentru Ploiesti. “Nu te-ai nascut in orasul care trebuie. Hai la Ploiesti!”. Vorbele n-au avut ecou.
Silva a ramas fidel “studentilor”. A tacut si si-a vazut de treaba si cand a fost nevoie de el a iesit la rampa. Asta nu l-a facut nici mai carismatic si nici mai bogat, insa cu siguranta i-a adus respectul si iubirea fanilor clujeni pe vecie.
Silvasan va ramane in istorie ca un sportiv care nu si-a tradat echipa si nici iubirea. Si asta e un lucru care ma face sa scriu acum aceste randuri si sa spun: Chapeau, maestre!
Gestul lui de a refuza ofertele venite de la Medias, Ploiesti etc. ma duce iar cu gandul la Paolo Maldini. Un fotbalist de rasa, cum rar mai vezi in aceste timpuri.
Comparatia se respecta si in baschet. Sunt foarte putini jucatori care evolueaza in cariera pentru o singura formatie. Sunt rari, precum diamantele si tocmai de-aia sunt cei mai valorosi.
M-am intalnit peste ani cu Mihai Silvasan la echipa nationala. Ne-am intersectat in 2010 in Bulgaria, apoi la All Star Game si din nou la Sibiu cu echipa nationala.
Silvasan era liderul tricolorilor. Un tip cu mult bun-simt pe care te puteai baza fara probleme. Fara multe fite sau alte prostii. Un sportiv desavarsit, cladit la Cluj.
Nu vreau sa tulbur amintirile. Ma intreb doar cum va fi baschetul la Cluj dupa Silvasan.
PS: Mihai Silvasan, fostul capital al echipei de baschet U-BT Cluj-Napoca, a anuntat in urma cu doua zile ca se retrage din activitatea de jucator din cauza problemelor medicale.
