Astazi mi s-a facut dor de Targu-Jiu. Un oras minunat care adaposteste oameni pe masura, rataciti printre capodoperele lui Brancusi. De fiecare data imi aduc aminte cu placere de aceasta localitate pe care am vizitat-o prima oara in anii de liceu si care ulterior si-a pus amprenta mult timp asupra mea. Mai toata tineretea (prima parte a ei) mi-am petrecut-o acolo, in orasul de pe malul Jiului.
Si tot lasand gandurile sa zburde in voie, mi-am adus aminte un episod foarte interesant petrecut in urma cu opt ani in ziua in care echipa de fotbal Steaua Bucuresti nimicea cu 4-1 formatia Dinamo Kiev, in grupele Champions League. Era in septembrie 2006 cand paseam pentru prima oara intr-o sala de sport obscura a unui liceu din Targu Jiu pentru a vedea la lucru echipa de baschet. Si eram pe fuga pentru ca meciul in care Dica urma sa scrie istoria statea sa inceapa.
Intre doua strangeri cordiale de maini, i-am cunoscut pe jucatorii acestei echipe si pe antrenorul de-atunci. Fostii mei colegi de echipa, Alexandru Danila si Daniel Ilie, imi povestisera despre proiectul gorjean si ma invitasera in calitate de ziarist sa le cunosc noua formatie. Cred ca nici ei nu se asteptau sa ne vedem atat de rapid in Targu Jiu.
Inca de-atunci mi-a placut echipa si dorinta lor de a face performanta. Dupa putini timp aveau sa ajunga pe prima scena, insa fara sa mai aiba acelasi farmec pentru mine. Poate si apropierea unui personaj politic total antipatic mie fata de aceasta echipa m-a determinat sa ma detasez de Targu Jiu si de tot ce inseamna. Oricum, prietenii si colegii mei nu mai imbracau tricoul Energiei Rovinari.
Totul, pana in acest sezon cand Energia Rovinari a inceput sa joace un alt baschet. Un baschet atractiv si placut ochiului, intr-o sala cu un public cald si dornic de performanta.
Energia Rovinari – Revelatia campionatului
In opinia mea, Energia Rovinari a fost in acest sezon una dintre revelatiile campionatului, una dintre surprizele placute. O echipa pe care, surprinzator, am urmarit-o la lucru in cateva meciuri si care m-a impresionat de fiecare data. Si mai cred ca aceasta metamorfoza a Rovinariului se datoreaza in special unui om: antrenorului Florin Nini.
Ajuns pe malul Jiului la inceputul sezonului, Florin Nini s-a incumetat la o munca grea, pe care a depus-o cu mult profesionalism, iar rezultatele nu au intarziat sa apara. Si imi vin in minte cateva meciuri superbe: cel cu Asesoft disputat la Ploiesti, ambele partide cu Steaua Bucuresti, jocul cu Pitestiul lui Hristu Sapera, victoriile cu Timisoara sau Craiova.
Am senzatia ca aceasta echipa a lui Florin Nini poate mai mult si ca merita o clasare mult mai buna decat locul 8.
Este clar ca Florin Nini este pentru gorjeni omul care transforma “Energia”.
N-am idee ce secrete se afla in spate, n-am vazut nici un antrenament al lor, dar Rovinariul lui Nini m-a incantat de fiecare data. Si mai mult de-atat m-a tinut in fata televizorului, in comparatie cu alte echipe care nu ofera nimic din spectacolul generat de baschet. Poate, de aceea, scriu si despre aceasta echipa minunata a Targu Jiului, in care as fi vrut sa-l vad stralucind si pe tanarul jucator Baris Aktas.
PS: Killer-ul Florin Nini “a schimbat” trei antrenori in acest sezon: Mladen Jojic (Steaua Bucuresti), Tudor Costescu (BC Timisoara) si Andelko Mandic (SCM U Craiova) au fost victimele sale. In urma infrangerilor cu Rovinariul, toti cei trei tehnicieni au fost debarcati.
Credite foto: Cosmin Iftode