Mai mereu de 8 octombrie am scris cate un articol pentru aniversarea bunilor mei prieteni Valy Serbanescu si Mihai Nedelcu. Doi oameni pe care i-am cunoscut in etape diferite ale vietii mele, dar cu o insemnatate aparte pentru mine si pentru destinul meu. An de an am incercat sa transmit cate ceva si de multe ori am constatat ca n-au putere cuvintele sa exprime tot cumulul ala de trairi si amintiri pe care le-am trecut impreuna.
Valy Serbanescu – Fabien Barthez al nostru
E greu sa descifrezi taine ascunse in suflet si sa aduci la lumina amintiri uitate de vreme. Rareori franturi din emotiile alea imi strabat corpul de sus in jos si ma cutremura. Imi aduc aminte ca adoram mirosul ala de toamna, amestecat cu fumul frunzelor arse. Ca adoram ca 8 octombrie sa pice sambata si sa petrecem pana in zori. Aveam emotii mari. Ma intalneam cu toti cei pe care ii iubeam si atunci iubeam asa cum poti doar cand esti pur si curat. Neconditionat, fara sa fii dezamagit, fara sa ai asteptari, cu tot sufletul, ca un copil care n-a gustat esecul. Era o liniste aparte care ma facea cuceritor. Puritatea mea transmitea mult si de fapt culegea la fel de mult. Aprecieri, respect, incredere, iubire, pretuire, grija.
Mereu plecam grabit la party si pe ultima suta de metri (caracteristica pastrata peste ani cand fugeam cu echipa nationala in cantonament si imi pregateam trollerele cu cateva minute inainte) si simteam ca va fi o seara magica. In amintiri asa mi-a si ramas…
Ma fascineaza teribil cand imi vin flash-uri in minte cu imaginile de-atunci si parca revad in fractiuni de secunda toate chipurile alea de adolescenti cu aspiratii inalte. Parca nici unul n-a imbatranit, desi timpul a zburat nedrept de repede.
Mihai Adrian Nedelcu – Omul “Din Vestiar”…
Cu Misu drumurile s-au intersectat putin mai tarziu, cand deja multe lucruri se clarificasera. Eram student pe vremea aceea si planuiam sa lansez prima revista online pentru liceeni – viatadeliceu.ro. Am si reusit, gratie priceperii lui Mihai si in scurt timp pagina a ajuns la 50.000 de vizitatori unici lunar. Eu scriam de zor, Mihai programa in spate tot ce trebuie si uite asa cresteam precum Fat-Frumos. Tot viata de liceu a insemnat si proiectul meu de admitere la masterat. Atunci am gustat o alta bucurie a vietii si am simtit ce inseamna sa fii primul pe lista celor intrati la facultate. Televiziunile au inceput si ele sa sune si uite asa de un 15 septembrie eram invitati la Ploiesti sa vorbim despre adolescenti, liceu, trenduri, in emisiunea lui DJ John Cristea. Probabil ca daca am fi avut putina sustinere faceam un PROFM School de mare succes, insa marile trusturi nu ne-au cautat. A sunat apoi Federatia Romana de Baschet, promovam intens acest sport, si timp de trei ani am fost purtatorul lor de cuvant. Asa mi-a intrat in sange definitiv microbul acesta al sportului si cand am decis de buna voie si nesilit de nimeni sa parasesc Federatia l-am sunat instant pe Misu si i-am propus sa construim Dinvestiar.ro. I-am spus ca vreau sa promovam un quality journalism pe nisa sportiva. A acceptat pe loc si tot framantandu-ne noi in restaurantul Bucur cu numele noului blog, ne-am intrebat…
“- Bai, ce vrem noi sa facem??
– Pai, vreau sa scriu povesti. Povesti din vestiar.”
Ne-au sclipit ochii si atunci am decis, dupa doua ore de brainstorming, ca dinvestiar.ro este cel mai potrivit nume. Am avut iar un gram de sansa, domeniul era liber si in urmatoarele 30 de secunde il cumparam direct.
Cam asa a pornit si dinvestiar.ro, cu acelasi Mihai Nedelcu la butoane. Uneori ma gandesc ca nimic nu este intamplator si probabil vom construi impreuna si alte proiecte. Chiar simt asta si sunt convins ca in afara unui prieten bun, a unui consilier de nadejde si a unui partener de business, Mihai este unul dintre cei mai talentati oameni cu care am colaborat vreodata.
Si revin azi, 8 octombrie 2013. O zi insorita, cu aroma de primavara mai mult decat de toamna, in care n-am petrecut alaturi de bunii mei amici, insa in care am ridicat un pahar in cinstea lor, exact ca pe vremuri.
LA MULTI ANI, VALY! LA MULTI ANI, MISU!
PS: Articolul din urma cu patru ani, poate fi citit integral aici.
PPS: De fiecare 8 octombrie parca imi este mai dor ca niciodata de prietenii mei, iar ei simt asta…
